Române, treci la vot.

În toată țara e forfotă mare. După săptămâni întregi de campanii, afișe, interviuri și manevre electorale, a venit și marea zi a votului, 22 noiembrie. Și a trecut așa cum a și venit.

Cu vreo 2 luni înainte de alegeri au început să apară prin tot orașul diverse panouri și afișe, cu slogane care mai de care mai optimiste, care promit schimbări și viață bună. Candidații apar în cele mai ”cool” ipostaze, pe fețele lor citindu-se ceva gen”votează-mă, fraiere”. Ați aruncat o privire mai atentă asupra imaginilor? Dacă da, probabil ați observat faptul că cei 3 candidați favoriți la președenție (Băsescu, Geoană, Antonescu) au ochii albaștri/verzi, photoshopiți să pară cât mai onești. Deci, un lucru e clar. Vom avea un președinte cu “puppy eyes”. =)

22 noiembrie a fost o zi memorabilă. De dimineață, de la deschiderea secțiilor de votare, până seara, la anunțarea finaliștilor, alegerile au fost subiectul de pe buzele tuturor. Cine au fost finaliștii contează mai puțin, dar votarea în sine a fost o adevărată aventură. Să zicem că omul de rând intră în secția de votare. Este întâmpinat de o tanti cam sictirită, care îî reține buletinul și îi arată unde trebuie să semneze. Între timp se formează o coadă de mici dimensiuni, iar în încăpere este un du-te – vino permanent. Brusc, se aude vocea lui Frătzică (din” Unguru’ Bulan”), cu un remarcabil accent ardelenesc: “Bulaaaan!!! Răspunde la telefooon!” Ce să fie oare? Ah, nimic interesant. Individului din spate, un tip care pare un om de afaceri de succes, îi sună telefonul. Acesta răspunde indignat că “îi la votare” și îi cere nefericitului apelant să revină mai târziu, pe un ton ceva mai puțin decât prietenos. Între timp, omul nostru de rând primește ștampila prețioasă și este urmărit de tanti cea sictirită cu niște ochi de vultur până când intră în cabina de vot și după aceea, când iese și pune buletinele de vot în urnă. Apoi, el iese din secție cu inima mai ușoară, mulțumit că și-a făcut datoria de cetățean. Iar pe 6 decembrie, va merge din nou la votare, în turul 2.

Să vedem cine va lua ciolanu’.

Caracotopelnitza.

Prostia și hoția se plătesc.

Probabil ați citit și voi pe internet despre diverși hoți, care au devenit celebri prin prostia de care au dat dovadă. Dar, cele mai amuzante întâmplări cu tentative de furt nereușite se petrec chiar la noi în țară, sub ochii noștri. Sau, mă rog, sub ochii reporterilor de la știri.

O întâmplare de acum câteva săptămâni sună cam așa: doi hoți din Năvodari se hotărăsc să jefuiască un apartament. Unul din hoți, (culmea, student la teologie =) ) rudă prin alianță cu proprietarul, face rost de cheile apartamentului la o nuntă unde sunt ambii prezenți. La câteva zile după aceea, hoțul, împreună cu un complice de-al său, așteaptă până când victima pleacă de acasă și intră în apartament. După câteva minute, hopa!!! Proprietarul se întoarce :>. Își dă seama că ceva nu e în regulă, iese din apartament și închide ușa pe dinafară. Hoții se sperie, neștiind ce se întâmplă, iar unul dintre ei, mai disperat, sare de la balconul apartamentului aflat la etajul 3. Al doilea tâlhar, disperat și el, se agață de balustradă și până la urmă sare, căzând peste primul nefericit. Proprietarul îi vede pe cei doi în agonie și se decide să-i filmeze. Morala? Să nu te bazezi niciodată pe rudele îndepărtate, cvasicunoscute. S-ar putea să te “rezolve”. =)

Un alt caz, poate nu la fel de amuzant, dar cu siguranță plin de prostie, este un jaf care a avut loc la o benzinărie din Oradea. Hoțul a intrat în benzinărie, a luat banii din casa de marcat și a plecat cu ei pe jos, în aceeași costumație. Vânzătoarea a apăsat butonul de panică și l-a urmărit cu mașina (împreună cu un martor), prinzându-l la câteva străzi distanță, plimbându-se liniștit…

Proști, dar mulți, Măria Ta!

Caracotopelnitza.

Caracotopelnitza reloaded.

După cum ați observat, în ultimele săptămâni de vară, mi-am luat și eu vacanță de la blog. Căldura mă împiedica să gândesc destul pentru a forma niște idei coerente, așa că a fost necesară o pauză. Doar nu voiați să citiți niște articole-jeg, scrise doar ca “să fie”. Dar acum a început școala, așa că și Caracotopelnitza s-a întors la treabă.

În fiecare an, în prima zi de școală, deliciul tuturor îl constituie “piticii” care își încep lungul și anevoiosul drum pe plaiurile școlii generale. Însoțiți de mămici, tătici și bunici (după caz), bobocii mai mult sau mai puțin speriați își fac apariția în curtea școlii, ținând buchete de flori care de multe ori sunt cât jumătate din înălțimea indivizilor. 

Dar, bineînțeles că nici prima zi de școală nu trece fără evenimente inedite. Unii elevi se gândesc să ducă niște flori profesorilor în această zi pentru că “așa se face”, dar nu realizează faptul din timp și se decid să cumpere florile de dimineață, înainte de a merge la școală. Pe un oarecare bulevard din oraș, există două florării diferite, amplasate exact una lângă alta. Așa că, la începutul școlii, cele două florării au mai mulți clienți ca de obicei, deci se formează o anumită coadă. În concluzie, florăresele concurente mai-mai că nu se păruiesc pentru clienți. Așa că nefericiții doritori trebuie să asiste la o fază de genul: “Doamna, doamna! Un buchet de flori? La ce preț să fie?” “Doamna, haideți! Vă place vreun buchet?” “Doamna, vă facem noi buchet cum vreți dumneavoastră!” “Bă, iar îmi furi clienții? Iar faci ca de 8 martie? JENIIIII!!! Jeni, iar face asta ca de 8 martie! O omor!”

Circ. :>

Caracotopelnitza.

Complicata rută Trento-Fetești și aventurile offroad.

Cu atât timp liber la dispoziție, în vacanța de vară îți mai vine să pleci de-acasă, ca să scapi de căldura din oraș, să petreci timp cu familia sau, efectiv, pentru că așa vor mușchii tăi.

Trecând prin Ungaria cu mașina într-o călătorie recentă, am oprit și noi la o benzinărie, ca să ne satisfacem nevoile omenești (sau, ca să clarific, pentru a merge la budă). Fiind doar o singură cabină, bineînțeles că a trebuit să stăm la coadă. La un moment dat, unei femei tinere din fața mea, cu o fustă strâmtă, tocuri uriașe și machiată strident i-a venit rândul la “ocuparea tronului”. Tipa a deschis ușa, a strâmbat din nas și a plecat nemulțumită spre VW-ul (Passat) unde o aștepta craiul. Peste câteva secunde, regina și-a părăsit caleașca de 200 de cai-putere și, însoțită de același crai răbdător care ducea un pachet de șervețele, s-a îndreptat în mare viteză spre un boschet din păduricea din apropiere, de unde a ieșit veselă… Până la urmă s-a dovedit că cei doi erau români, care trăiau în Italia și care se rătăciseră în drum spre casă, deși erau pe calea bună. De vină era o foaie pe care era descrisă ruta Trento-Fetești, cu indicații insuficiente însoțite de un desen din linii și puncte, care se vroia hartă.

Așa-i viața la drum!

Caracotopelnitza.

Iz de vară.

În general, în vacanța de vară ai atât de mult timp liber la dispoziție, încât nu mai știi ce să faci să nu te plictisești (nu spun că e ceva rău, Doamne ferește ). Te trezești pe la 11-12, dai drumul la TV. Parcă îți arde de ieșit undeva. Dar e cald de mori, mama zice că faci insolație, mulți prieteni sunt plecați în sat/la mare/la munte, deci rezultatul este că rămâi izolat în casă. Cei mai norocoși își scot un șezlong în curte, iar cei și mai norocoși fac o baie în piscină. Cu chiu cu vai se face seară, nu mai suporți și ieși pe la 5-6 din bârlog. În câteva secunde, ajungi pe stradă și dai cu ochii (și mai ales, cu nasul) de realitate…

Deci, vara (aproape) totul pute. Gunoaiele se strâng, zac și put. Fructele se strică repede dacă le uiți afară, mucegăiesc și put. Mașinile se încălzesc al naibii, îi sufocă pe pasageri și put. Și, cel mai important, oamenii put. Ăia nespălați de pe stradă. Și încă cum. Există unele persoane care zici că n-au pus mâna pe un deodorant în viața lor; vă dau câteva exemple: muncitori care cară betoane, sportivi ieșiți de la antrenamente, babe venite de la piață, țigani din mijloacele de transport în comun, etc. Dar, totul e bine când se termină, nu cu bine, ci cu un duș. =))

Neinspirată,

Caracotopelnitza.